New outfit

Hey there!

Aham, da, exact, încă existăm… pe undeva pe aici. Cu toate astea, tot ce-am reușit să încropim între teme și -eh- mai multe teme, este look-ul acesta nou pentru blog. Sper din suflet să vă placă, pentru că pe mine cel puțin m-au înnebunit de tot pensulele alea de fum încât a trebuit să fac ceva cu ele (eh, obsedată, ce să-mi faci -A.C.). De asemenea background-ul.. nu știu ce să vă spun despre el, dar presupun că îl vedeți și singuri 🙂

De asemenea, Dib (maimuțoiul din colțul dreapta sus care se holbează la postul ăsta), Paul (silueta aia neagră de mai jos care ascultă cu luare-aminte orice bârfim noi pe-aici) și -eh, cam aici se termină inspirația cu numele-  balonul cu ”Look” de jos au revenit la normal, nu mai au căciulițe fundițe fulgișori etc etc.

Ei bine, cam asta despre noul aspect. Sperăm să vă placă. Dacă vă întrebați când vine următoarea revizie, am să vă răspund cât de concret pot: habar n-am. Școala ne cam strânge de gât pe amândouă momentan, și nu prea avem timp liber. Oricum va sosi și ea cât de curând posibil.

So, that’s it. See you around 😀

Yours,

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | 12 comentarii

La multi ani!

Multi ani traiasca, multi ani traiasca, laaa muulti… Oh, stai, nu e asta.

Well, let’s see. E 31 decembrie, ora 14:31, hmm, mai e ceva pana la 12, dar o sa fim hai-hui atunci oricum asa ca va uram de pe acum din tot sufletul un an nou plin de bucurii, impliniri, noroc si.. ei, inspiratie, ca sa fim in tema.

Altceva? Nu prea. Ne bucuram si noi de sarbatori ca si voi si ne gandim cum sa ne reluam activitatea pe la sfarsitul vacantei, ca avem noi vaga impresie ca ne-ati cam uitat :-?.

In fine, astea fiind spuse, va dorim muuuuulta distractie in noaptea asta, si ne vedem curand 😉 !

Yours,

 

Publicat în Uncategorized | 8 comentarii

Merry Xmas everyone!

Heeeei! Ne bucurăm să urăm oricui citește acest post un Crăciun fericit, multe bucurii, un car de noroc și orice vă mai doriți voi 😉

N-am să copiez vreun mesaj de pe net pentru că oricum seamănă oarecum între ele și până și noi avem tendința să nu le mai citim pe toate. Intenția contează până la urmă. Ne mulțumim să vă urăm sărbători cât mai frumoase și o vacanță cât mai plăcută.

Ei bine.. cam asta e tot, ce să mai lungim povestea. Ne vedem în postul de Anul Nou! 😀 😉

Yours,

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Hey there, Santa!

Hei, oameni buni! Probabil vă gândiți la ceva de genul „Aoleu, nici măcar de Sărbători nu scap de voi!”. Ei bine, ne pare rău, dar cam așa e :)) Pur și simplu trebuia să facem ceva și de Crăciun. Și tocmai când rămăsesem fără idei, am primit o veste ciudată : Se pare că Moșul e ocupat rău prin Haiti anul ăsta, așa că mai taie de pe listă persoane. Printre care – ce coincidență – și noi. Așa că am rămas fără moș!

Tocmai când R.B. forma numărul pentru iepurașul de Paște, m-am gândit la ceva mai simplu. Ce-ar fi să ne căutăm propriul moș? Așa că am intrat pe WordPress și am pus postul ăsta, prin care cerem ajutorul persoanelor cu simțul umorului și ceva timp liber. Daa, chiar acum, aproape de ajun.

Așa că, întrebarea e… Cine vrea să fie moșul nostru anul acesta? Oh, și mai ales: Ce ne va aduce moșul?

Suntem nerăbdătoare să vedem ce ne-ați oferi voi de Crăciun. Desigur că nu vorbim despre nimic material. Poate fi o colindă, o compunere, o poză, un filmuleț, o felicitare, o melodie.. orice credeți că ni s-ar potrivi. Și desigur, pentru că așa e frumos, noi vom oferi un mic cadou de mulțumire… să fim și noi moșul vostru ;))

Acestea fiind spuse, baftă la dăruit și primit cadouri perfecte de Crăciun, și nu vă faceți griji. Postul cu urări vine în ajun ;)) Ca niște „materialiste înrăite” ce suntem, așteptăm cât mai mulți doritori 😉

Yours,

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Oare există viață după moarte? by Victoria G.


Bună! Da, după vreun secol de absență ne-a dat prin gând să mai frecventăm și blogul. Bună idee, nu?
Ei bine, eu zic să nu ne luați totuși la înjurături că avem scutire! Abia acum, când vine vacanța am scăpat de toate tezele/testele/ ascultările/ proiectele/ concursurile etc etc care s-au aglomerat la școală. Așa că sperăm că ne iertați… din nou.
Cât despre fic, tocmai când mă gândeam cu ce să ne facem revenirea, a apărut propunerea Diannei, care a susținut un concurs de one-shot-uri pe blogul ei, și ne-a rugat să facem o revizie ficului câștigător. White Gossip e onorat să facă deci revizia ficului prezent – ”Oare există viață după moarte” by Victoria G. ->> click

😀
Dat fiind faptul că e un one-shot, nu are rezumat, dar încerc eu să spun câte ceva despre el fără să vi-l ofer pe tavă totuși ;))
Personajul principal este Denisa, o adolescentă de 13 ani, marcată de tatăl său violent și deci viața complicată de familie pe care o duce, încercând să-și găsească un loc cât mai retras în viața socială. Acțiunea în sine începe odată cu vacanța, când ea ajunge la țară, și de acolo după un tumult de intrigi, în compania unui vampir cu care ajunge să împărtășească o ciudată conexiune. Ce și cum se întâmplă mai departe nu vă spun, însă vă garantez că e o idee nouă și nemaiîntâlnită. Un mare plus pentru originalitate deci.
Ficul are un început destul de pasiv, care se axează pe drama interioară a personajului, mai puțin pe acțiune. Ceea ce nu rău de vreme ce ne oferă multe detalii prețioase despre viața Denisei și familia ei. O fire binevoitoare în ciuda răutăților ce o înconjoară, de o calmitate și complexitate mentală impresionante pentru vârsta sa. Nimic de zis, descrii foarte bine sentimentele ce o frământă și meditațiile ce o definesc. Denisa este, în opinia mea, o introvertită desăvârșită în debut, așa că aveai de relatat multe. Odată cu începerea acțiunii, Denisa apare mai mult și în dialoguri, oferind și descrierea indirectă în completarea primeia.
Eu una descopăr aici o altă latură a personajului. Puțin copilăroasă, inocentă, dinamică, ușor naivă, dar ironică și înverșunată când situația o cere. E un amalgam de reacții în situațiile-limită. Prima, cea cu Valentin, e bine descrisă, totul accentuat unde trebuie, mai ciudățel un pic sentimentele fetei despre care vorbeam mai sus. Un om normal ar fi, zic eu, șocat de o astfel de experiență, traumatizat poate, nu atât de calm încât să-și calculeze mișcările și să se gândească la vampiri. Așa, că tot am ajuns la ei. Pe mine m-ai luat puțin ca din oală cu apariția lor. Adică… ea fugea și deodată îi vine ideea cu vampirii. Habar n-am, poate așa ai gândit tu caracterul ei, însă mă surprind reacțiile ei, în special când îl întâlnește pe Mihai. În concepția inițială, nu ar trebui oare să fie un monstru… și nu un „simplu și comun vampir” ale cărui probleme sunt existența sau nu a sentimentelor și împrietenitul cu oamenii? Adică ei încep să poarte o discuție ironică, ajung să se plimbe, râd, se ceartă , fac declarații, toate într-o manieră accelerată și ușor confuză. Cât.. o jumătate de oră pentru toate astea..?
E posibil ca tu să fi tins să încarci acțiunea din dorința de a termina one-shot-ul care se lungise deja suficient, și să exagerezi ușor cu acțiunea pe centimetru pătrat. Puțină descriere, pauze, explicații nu ar fi stricat totuși în acele cadre. Dar poate nu am prins eu cum trebuie partea aceea :-??
La final, el ia o decizie marcantă, totul pentru că iubește o fată pe care a întâlnit-o și de care s-a îndrăgostit în mai puțin de o oră. Nu e rău dacă tu dorești să duci acest sentiment și fantasticul ficului până acolo, și poate sunt prea obișnuită cu procesele de lungă durată, dar eu una aș fi acordat mai mult timp.
Partea a doua, pe de altă parte, e mult mai bună din punctele de vedere de mai sus. Nu ai mai avut atâta acțiune de prezentat, așa că ți-ai permis fără probleme acele descrieri lungi și amănunțite. Fascinante, apropo. Reușești să prezinți fără să plictisești sau să te repeți, acordând atenție atât detaliilor fizice cât și celor interioare. Revenirea la lumea reală este dezamăgitoare pentru visătoarea Denisa, însă se adaptează ușor avalanșei de evenimente umane ce au trecut pe lângă ea cât era inconștientă. Finalul este deci unul pașnic și optimist, accentuând sentimentul pur și puternic ce o ține în picioare. Foarte fain.
Acum, modurile de expunere se îmbină bine, deși ai o ușoară înclinație spre descriere după cum spuneam. Ceea ce m-a impresionat a fost vocabularul tău, bogat în cuvinte și expresii pe care știi când și cum să le folosești. Acestea sunt, într-un fel, garanția cursivității de care dă dovadă până la urmă povestea. Am descoperit la tine multe neologisme pe care nu neapărat că nu le cunoșteam, dar nu mi-ar fi dat prin gând să le folosesc. E foarte bine că-ți reușește asta 😉
Ușoare defecte am găsit însă în părțile de rutină. Și da, da, dați-vă ochii peste cap, e veșnica gramatică. Dar nu asta a fost problema reală aici defapt. Dacă au fost una sau două scăpări… Un pic deranjantă totuși punctuația. Pui multe multe virgule, și unele acolo unde nu trebuie ( gen între subiect și predicat, sau prin locșoare pe unde eu nu aș vedea o pauză). Asta ține strict de auto-corectare și nu e greu de retușat 😀 Oh, și de asemenea multe semne de exclamație/ întrebare. Nu mă înțelege greșit, dar au un mai mare efect dacă pui în număr mare doar în cazurile strict necesare 😉
Acestea fiind spuse, definitivăm revizia ficului spunându-ți că e ineresant și merită felicitări, mai ales de vreme ce a câștigat acel concurs. Te așteptăm cu un răspuns la acest post cât mai curând.
Nota noastră: 8. 50

Yours,

Publicat în Uncategorized | 8 comentarii

Provocari, capricii si iubire by Deny

Hey! Am revenit cu o noua revizie, in primul rand scuzati intarzierea. A fost numai vina noastra. Acum sa revenim la ce e mai important. De data aceasta autoare ficului ne-a rugat sa-i facem o revizie ( e o premiera si ii multumim mult pentru incredere :x). Acum, ceea ce trebuie sa stiti e ca Deny nu e tocmai ce voi ati incadra in arealul normal de varsta. Adica.. sa zicem de la 14 ani in sus. Daca imi amintesc bine, ea a inceput ficul acesta cand era in clasa aVI-a, si trebuie sa ii admiram gandirea matura si curajul. Ce sa mai zic, mai ca a dat clasa scriitoarelor care, desi mai mari, nu s-au incumetat pana acum sa ne puna ele sa le comentam ficurile. Probabil ea s-a prins ca nu muscam J). Totusi, sunt sigura ca va citi asta si am sa-i adresez direct urmatoarea idee: Desi tu ne-ai rugat sa facem revizia, ceea ce e un gest remarcabil, si sunt convinsa ca esti capabila sa accepti o critica, te-as ruga sa nu te astepti sa facem diferentiere. Este un alt fic caruia ii facem revizie, si fata de care vom fi cat mai obiective cu putinta. Asa ca, sa nu te superi pe noi daca o luam pe aratura cu defectele, nu e cu intentie rea 😀

Deci, ficul e „Provocari, capricii si iubire”, scris de Deny. Probabil multe l-ati citit sau cel putin ati auzit de el. Intai am dat un copy-paste de pe site-ul ficului. Rezumatul suna cam asa:

„Am decis sa incep sa scriu un fan-fic intitulat Provocari,Capricii si Iubire. In el este vorba de familia Cullen si Bella care se urasc, inafara de Rose, care este pe ascuns prietena cea mai buna a Bellei. Familia Cullen sunt la fel de populari ca Bella la liceu, intre acestia fiind o rivalitate continua, chiar daca parintii lor se inteleg foarte bine.

Jasper si Rose sunt tot fratii Hale, dar locuiesc in casa Cullenilor, parintii lor calatorind tot timpul si fiind foarte buni prieteni cu Esme si Carlisle ( D-l. si Dna. Cullen) si cu Renee si Charlie (Dna. si D-l. Swan).

Dar parintii Bellei mor intr-un accident tragic, dar inainte sa moara, Charlie i-o incredinteaza pe Bella lui Carlisle( el era doctor) , sa o creasca ca o fiica.

Va reusi Bella sa treaca peste moartea parintilor? Va inceta rivalitatea dintre Culleni si Bella? Se va transforma iubirea Bellei pt. Cullen intr-o poveste de dragoste? Ramane sa aflati citind:D :X… Pupici!”

In mare, rezumatul este destul de bun, dar are anumite lipsuri. Cum ar fi de exemplu „Familia Cullen”. Aici eu m-am gandit ca te refereai la toata familia, inclusiv la Esme si Carlisle si nu doar la Alice, Emmett si Edward. Aici ne-ai indus putin in eroare, dar mai departe totul se clarifica pe masura ce citesti capitolele.

Personajele sunt cele obisnuite si nu avem nimic de spus in privinta asta. Se poate spune ca ne-am obisnuit. Ar trebui sa incerci sa le descrii mai bine personalitatile fiecaruia. Astfel ne este mai usor noua, in calitate de cititori, sa ne dam seama de gandurile lor. Am observat ca pe parcursul ficului ai tendinta sa povestesti aceeasi secventa din perspectiva mai multor personaje. Nu este nimic rau in asta, dar tu ajungi sa spui doar faptele nu si sentimentele… ceva de genul: ne-am dus, am mancat, am plecat. Era doar un exemplu de la mine. Ar trebui, daca tot ai ales sa faci asa, macar sa exprimi sentimentele si gandurile fiecaruia in parte, de vreme ce multitudinea de perspective iti lasa teren deschis la meditatii si impresii. 😀

Mai departe aflam ca parintii Bellei au murit. Un eveniment foarte tragic dupa parerea mea si a multor altora. Bella plange atunci la inceput si apoi am o vaga impresie ca in unele secvente se poarta de parca nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Acest lucru mi se pare putin aiurea, pentru ca totusi i-au murit parintii! Ar trebui sa se simta ca si cum  nu ar mai avea un viitor, sa se simta o orfana singura in aceasta lume cruda, chiar daca are o noua familia aproape. Mi se pare ca se gandeste mai mult la Edward si catde mult il iubeste, dar neaga asta, decat la Charlie si Renee. Nu e ca si cum cautam telenovele, dar evenimentele majore trebuie puse puternic in evidenta, ca sa demonstrezi gravitatea lor, si importanta pe care un om normal le-o acorda.

Trecand peste asta, iti mai dau un sfat: inainte sa incepi sa scrii un capitol si mai ales daca nu ai scris de foarte mult timp ar fi bine sa recitesti capitolul precedent sa iti dai seama ce se intampla in poveste. Spun asta deoarece capitolele 5 si 6 nu prea au legatura… Adica eu cel putin nu imi dau seama de legatura dintre ele. Pentru ca in capitolul 5 vorbesti despre Bella si Edward, care erau impreuna si despre Emmett care spunea ca fiecare persoana din familia lui este o creatura magica, iar in capitolul 6 cei doi nu mai sunt impreuna si se vorbeste despre o compunere. Aici m-ai cam pierdut. Desigur, e bine ca abordezi mai multe teme odata, dar doar sa ai grija sa mentii un fir constant al povestii :D. Si compunerea lui Emmet a fost foarte.. inventiva, apropo ;))

Modurile de expunere se imbina destul de bine, adica dialogul apare unde trebuie, iar momentele meditative de asemenea. In schimb ai unele greseli de ortografie pe care ar trebui sa ti le corectezi. Si sa nu uitam ca repeti unele idei care sunt gandite de personajul din perspectiva caruia se povesteste, iar apoi acestea sunt spuse si cu voce tare. Asta poate deveni putin deranjant pe parcurs.

In rest povestea este destul de buna si daca ti-ai indrepta aceste greseli ar iesi ceva super.  iti uram spor la scris in continuare si chiar am vrea sa vedem cum iti evolueaza ficul. Sa nu uitam totusi ca esti inca la inceput, si pentru un prim fic e chiar ok. Gandeste-te doar cat de buna ai sa fii cand vei avea experienta (si de viata si de ficuri) pe care o au alte fete 😉 Si pentru cine este curios sa ii viziteze site-ul scriitoarei si sa citeasca ficul.

Nota noastra: spre 8 😀

Yours,

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Foc si Gheata by Adia

Heeei 😀 Muahaha, suntem aici cu noua revizie!! Ne-a fost recomandat acest fic… hm, hai sa ne exprimam corect.. aceasta poveste -Multumim audry! 😉 –  foarte interesanta si captivanta. Dupa cum vedeti, se numeste „Foc si Gheata”. Nu-i asa ca iubiti antitezele? :>

Asa, ca de obicei, copiem rezumatul de pe blogul autoarei (care ne specifica acolo clar drepturile de autor, asa ca si noi mentionam pentru cei care nu stiau sau nu s-au obisnuit ca urmatorul fragment curpins intre ghilimele nu e scris de noi, ci integral de ea!)

Dragostea şi ura pot fi două sentimente rivale, dar în acelaşi timp apropiate. Nu poţi să iubeşti fără să urăşti şi invers. Când însă lumea din jurul tău se destramă şi toţi cei pe care-i credeai cândva prieteni îţi întorc spatele, nu poţi decât să accepţi totul şi să te supui. Durerea te chinuie, remuşcările la fel, dar sunt singurele lucruri care nu te-au abandonat, care au rămas în viaţa ta. Singurii tăi tovarăşi.

Dar poate oare iubirea să schimbe totul?

Diana nu a crezut niciodată că viaţa ei va lua o întorsătură atât de dureroasă, dar când mama ei a murit, totul s-a schimbat. Fericirea i-a părăsit chipul şi familia ei a ajuns un dezastru. Fratele ei mai mare a plecat la facultate în străinătate, ea fiind cea care trebuia să aibă grijă de sora ei mai mică şi de tatăl ei care se îngropa în fiecare zi în munca de la spital. Prietenii i-au întors spatele, Amalia fiind singura persoană care o mai băga în seamă din când în când.

A rămas singură şi a început să se obişnuiască cu acest lucru, deşi o durea îngrozitor.

Alex este fiul primarului şi cel mai popular băiat din liceu. Toată lumea vrea să-l cunoască, să-i fie prieten, dar el preferă să le întoarcă spatele, sătul de toată atenţia pe care o primeşte. Joseph este unul dintre prietenii săi cei mai buni, scânteia care aprindea majoritatea incendiilor din orăşel. Alex ascunde multe lucruri de tatăl său, ştiind că ar avea grave probleme dacă ar spune tot adevărul.

Când un nou profesor apare la liceu şi observă comportamentul celorlalţi faţă de Diana, hotărăşte să o ajute şi să o scoată la suprafaţă. Numai că acest ajutor îi apropie pe Diana şi Alex mai mult decât ar trebui.

Mai mult chiar decât ar îngădui şi familiile lor.”

So, dupa cum v-ati dat probabil seama, nimic fantastic pe-aici. Doar lucruri umane… si destul de normale. E ca o binevenita pauza dintre vampiri, vraji si varcolaci, care ne adanceste de aceasta data intr-o drama mai realista, adanca in felul sau si intensa tocmai prin trairile ei normale dar complicate si sfasietoare.

Un lucru care da cu siguranta ficului un plus de interes este  tocmai acela ca situatiile de genul acesta se intalnesc cu adevarat in lumea de zi cu zi. O drama reala, adica o intriga concreta si apropiata cititorului. Gasim de asemenea un frumos echilibru intre evenimentele importante pentru fic, descrise fizic amanuntit, adancind tensiunea aproape palpabila dintre personaje. Mi-a placut mult de tot asta cand l-am citit. Nu stiu exact cum ai facut, dar ai creat astfel de personaje in care te poti transpune cu usurinta si sa simti ce simt ele, sa-ti doresti sa continui actiunea doar de teama de a nu pierde acea atmosfera. Mai ceva ca unele carti ;-). Dar poate asta depinde si de fiecare cititor in parte.

Si ajungem la personaje. Dupa cum le-ati vazut si in rezumat, sunt desigur adolescenti, dintre care principalul, in cazul nostru Diana, sufera ingrozitor din cauza pierderii mamei intr-un accident de masina. Impresionant cum totul este foarte normal, obiectiv privind. Este normal ca fata sa sufere, sa se inchida in sine si sa se indeparteze de toata lumea, cautand pace in avalansa de durere, liniste intre muntii de responsabilitati. Cu greu un om normal ar putea trai cu asa ceva, si Diana nu este nimic mai mult decat un om. De apreciat. Fara personaje mult prea complicate, ale caror reactii sunt mereu pe dos, si care se departeaza cu fiecare capitol tot mai mult de oamenii de rand, fara puteri primite miraculos, fara galeti de noroc la tot pasul. Diana este o fata suferinda si singura. Isi cauta puterea de a merge mai departe, impinsa doar de simpla existenta a surorii ei, fara de care de altfel s-ar fi pierdut de mult. Sentimentul matern inoculat in constiinta ei pare sa fie singurul care o tine la suprafata. Pentru ca ea, in antiteza cu imoralitatea tatalui sau, realizeaza cat o afecteaza pe biata fetita atmosfera din casa, atitudinea singurului sau parinte ramas, vorbele celor din jur, pentru care intr-un oras mic ca acesta, un accident petrecut acum cativa ani buni constituie inca un subiect de barfa. Morala ficului pare totusi sa se apropie tot mai mult de „Fara foc nu iese fum”, dar depinde de ce se va intampla in continuare, nu mai discutam aici in necunostinta de cauza.

Un alt personaj important, Alex.  Se remarca inca de la inceput prin regretele si retinerile fata de prietenii sai atunci cand isi bat joc de Diana. Se citeste practic in atitudinile sale ca este ceva special inca dinainte de a se lamuri povestea reala. Dar nici in ruptul capului nu va povestesc partea asta. E prea interesanta ca s-o pierdem in cateva cuvinte. Cert e ca relatia dintre cei doi e dureros de tensionata, si ajunge fara probleme la incerta tocmai cand te astepti sa se fi solutionat. Dar pasiunea ce pluteste intre ei e incontestabila inca de la prima intalnire, asa ca ramane de vazut cum va evolua aceasta curioasa hmm… prietenie. Frumos descrisa, chiar interesant. Nu se exagereaza etapele despartirii dintre cei doi, chiar recunosc  cu regret ca supararea a devenit mai mult o obisnuinta decat un sentiment logic. Lucru perfect real mai in orice cearta.

Asa. Acum restul. Ficur e scris foarte frumos si corect, cu diacritice, modurile de expunere se imbina foarte bine, desi ai putea sa mai lasi din descriere si sentimentelor, pentru ca am observat ca tinzi usor spre fizic, dar nu cred ca e ceva rau. Se vede ca ai ceva experienta, si nu doar din numarul impresionant de capitole insirate pe margine, dar si din felul de a scrie. Nice 😉

Ei, de data aceasta am observat si un micut defect. Sper sa nu te supere, e doar o parere. Ti-am laudat fara probleme realismul, pentru ca este cu adevarat de admirat. Dar in felul de a vorbi al personajelor… nu stiu, parca sunt putin prea corecte in vorbire, prea exacte si politicoase. Nu ca ar fi ceva gresit, dar scade din impresia de realitate. Vorbind la general, nu ai absolut nici o injuratura in tot ficul (pana la urma se si bat si isi dau cu tavile in cap, se enerveaza si tot, dar nu spun nimic tipic unui adolescent obisnuit). Nu spun ca trebuie sa facem acum dictionar de insulte,  e foarte bine ca scrii atat de corect, si ca tu probabil in viata de zi cu zi asa vorbesti… lucru remarcabil, dar rar intalnit daca e sa o iei asa. Prin urmare, intreg oraselul iese usor din normal prin stilul oamenilor de a vorbi. E prea frumos sa fie adevarat J) Poate ar trebui sa-i mai apropii un pic de felul tipic de a se vorbi in zilele noastre pentru ca realismul sa fie complet. Desi e foarte reusit asa, nimic de zis 😀

Bafta multa la scris si asteptam urmatorul capitol 😉

Nota noastra: 9

Felicitari!!

Yours,

Publicat în Uncategorized | 16 comentarii

Piatra Fara Zid

hei again 😀 asa… ca sa facem totul rapid, postam tot azi si noua revizie. si cum aveam nevoie de o revenire cat de cat interesanta, si ficul e pe terminate, am decis sa facem revizia la Piatra Fara Zid by Andru 😀

de la inceput, punem iar poza cu blogul ei 😀

Dap, am revenit si cu o noua critica, dupa lunga pauza oferita de concurs. Si, pentru ca am observant ca e pe terminate, am decis sa nu pierdem ocazia si sa facem o critica si asupra destul de cunoscutului fic “Piatra fara zid” scris de Andru.Dupa succesul impresionant al lui CIP (Ce Inseamna Psihologie) si in circumstantele unui “Imposibil” inca neterminat… Astfel a aparut “Piatra fara zid”, povestea care dorea sa se desprinda de normal… de cu ce ne obisnuisem si de orice ne asteptam. Sa fi fost socul schimbarii atat de bruste de peiaj, nemultumirea indepartarii de “Edward si Bella” si de conceptual de “fanfic Twilight”, nu stim.. dar pare ca acest fic nu se bucura de aceeasi faima. Cu toatea acestea, parerea mea personala este ca e mai bun ca CIP. Este nou, interesant, complex si mereu surprinzator… nu are timp sa se stabileasca acea pace tensionata din CIP, pentru ca lucrurile se afla intr-o continua dinamica ametitoare. Dar sa revenim, si va lasam sa patrundeti putin din tainele ficului aici (rezumatul si descrierea copiate de pe blogul autoarei) :

“Hello, world. Andru here. Yeah, tipa aia cu CIP și neterminatul Imposibil. Tipa aia stresantă.

În urma rugăminților de a mă apuca de ceva nou după ce termin CIP, cutiuța mea cu minuni   – capul, adică – a developat această idee. Nu e fanfic Twilight. Nu e fanfic deloc. E o poveste de sine stătătoare… iar singurul lucru pe care îl are în comun cu Twilight sunt vampirii… deși aici, vampirii sunt o varză între Twilight și The Vampire Diaries. Poate o să le mai adaug lucruri de la mine, totuși, deci să știți că nu este un tipar prestabilit.

Trebuie să avertizez, totuși, că nu este o poveste pentru oricine. Este ciudată, implauzibilă, ireală… morbidă, iar personajele nu sunt cu exactitate ce ai descrie prin „normali”. Unora s-ar putea să nu le placă, este extrem de diferită de CIP.

Oricum, sper să vă placă:X Comentați vă rog, ca să vă știu părerile:*:*:* Dați-i o șansă măcar. Lectură plăcută!

Oh, era să uit. Aici este rezumatul.

Rezumat: Jennifer Charteris este un faimos detectiv, care a rezolvat absolut toate cazurile care i-au fost predate. Însă simte nevoia unei schimbări. Obosind de activul L.A., decide să-și lase slujba pentru a deveni detectiv particular, și să se mute într-un orășel mic, în aparență perfect. Viața îi apărea ca un orizont gol când își parcase mașina în fața casei. Însă, în Blackville o așteaptă alte mistere, enigme noi, sub forma unui ciudat dar superb locuitor: Damon Varenne.

Rapid, Jennifer realizează că disparițiile și Damon Varenne nu sunt două mistere, ci unul singur. În timp ce se adâncește în cazul acesta neobișnuit, Jennifer se lasă fascinată de acest singuratic bărbat care era diferit de orice ființă pe care-o mai întâlnise. Ea știe acum că trăiește în același oraș cu un vampir sadic, și plictisit; însă teama pentru propria siguranță nu-i destul s-o facă să plece. Cei doi sunt puși față în față cu sentimente și situații noi, și reacțiile lor nu sunt ușor de prezis…”

A little longer than you expected, stiu. Dar am vrut sa o copiez pe toata, deoarece subliniaza cateva din ideile principale, esentiale pentru a intelege cat de cat ficul… care nu e un fic. E o poveste. Fara coincidente previzibile, fara salvari miraculoase, fara perspective prea optimiste pentru un om normal, fara happy end? Ei… la ultima nu stim inca sa va spunem. Si aici personejele principale sunt 2: Jennifer si Damon (ironic.. si mai e un nume interesant, dar il mentionam mai incolo).

Revenim la actiune. Cum spuneam.. complexa, mereu surpinzatoare, care are atat acele “lovituri de scena”.. secvente pur si simplu uimitoare, dinamice si intense, precum si micile intamplari carora tindem sa le acordam mai putina importanta.. dar care ascund defapt franturi din caracterul personajelor. E probabil cel mai complex si complet fic pe care l-am citit. Nu va dezvaluim din cursul evenimentelor pentru cei care inca nu l-au citit, dar va asiguram ca va merita toata atentia.

Si acum ajungem la partea mea preferata. Personajele. Complicate. Ale naibii de complicate. Jennifer prima (in ordinea aparitiei in firul actiunii). Este o femeie uimitor de puternica, a carei intreaga conceptie de viata se bazeaza logica si ratiune. Totul trebuie sa fie mereu calculat si rece. Totul are sens. Posibil ca aceasta conceptie diferita sa-i fi asigurat viata stralucita din punct de vedere profesional de pana acum, la care se adauga, desigur, logica si simtul deductiv incontestabile, demne de admiratie. Dar personajul se gaseste intr-un moment de rascruce, anume se muta, in cautarea unei vieti pasnice. De unde sa stie ca abia acum incepe partea complicata?  Desi destul de in varsta, daca e sa o comparam cu media obisnuita de varsta din randul fanficurilor (dar nimic de zis, ai o conceptie surprinzator de matura asupra lucrurilor, deci e destul de logic sa iti alegi personaje cu o experienta utila de viata), Jennifer este descrisa inca de la inceput ca o femeie foarte frumoasa, lucru care i-ar fi putut aduce orice alt barbat. Dar daca ea ar fi ales un barbat obisnuit si o viata plictisitoare la periferia vreunui oras, ficul asta nu ar mai fi existat vreodata.  Si aici intra in scena… (pam-pam) Damon.

Damon… chiar mai complicat (in limita stocului disponibil)… sadic, neclintit, un actor desavarsit, misterios, crud, posesorul unui autocontrol cu care se poate mandri… sau se putea. Este mai mult un personaj-fantoma la inceput… aparand si disparand din viata lui Jennifer încontinuu. Misterios si intrigant, dar imposibil de inteles pentru mintea inca ingradita de conceptiile unui om normal, nu lasa in urma decat intrebari. Multe intrebari. Raspunsurile, atunci cand apar, sunt devastatoare. Dar in loc sa dramatizeze si sa uimeasca, asa cum fac cu un cititior obisnuit,  sunt privite de Jennifer cu un calm dezarmant, care nu inceteaza sa uimeasca pe parcursul tuturor evenimentelor… cel putin impresionante. But back to Damon. Este o fire atat de complicata si ascunsa, insa imposibil de condamnat. Afectat puternic de dramele trecutului, cu un caracter format pe parcursul a secole… ar fi parut ciudat sa nu se fi transformat in „statuie”, asa cum il numeste Jennifer ( oh, ca mi-am adus aminte. De remarcat talentul si hobby-ul ei. Arta este o forma ascunsa de exprimare a celor mai intense trairi, si ea le metaforizeaza foarte interesant in munca sa). Crud si nemilos, ultimele lucruri pe care le cauta sunt compatimirea si salvarea. El se considera incurabil blestemat, si intunericul devine singurul calmant… rautatea si durerea singurele anestezice. Superb. Intunecat.. si rau. Dar superb conturat. Singurul lucru care pare sa sensibilizeze aceasta bestie pare tocmai acceptarea. Acceptarea deplina pe care o gaseste neconditionat la Jennifer, in ciuda tuturor incercarilor sale de-a dreptul infioratoare de a-si arata natura si a o avertiza. In speranta ca asa se va intampla, ca-si va gasi perechea in ea, idealul, in deziluzia ca doar se joaca, ca ea va muri oricum, tocmai pentru ca incepe sa o iubeasca… si nu-i e permis. Intre intrebari, dileme si contradictii, simpla revelatie a unei iubiri ce-i depaseste aparent zidul creat in atatia ani are un efect ciudat. Il imblanzeste oare? Putin probabil. Cert e ca, in maniera lui sadica, iubeste. Isi iubeste opusul, idealul.. si tocmai asta face finalul atat de incert. Uraste s-o iubeasca, isi interzice s-o ucida, ar iubi s-o urasca. N-are pic de logica, nu?

Si… pentru ca presupun ca v-a iesit pe nas pasiunea mea pentru personajul anterior, trecem peste personajele devenite secundare si episodice, si ajungem la Nemira. Nume de munte, dar asta nu e tocmai ce inspira caracterul ei. Mie-mi aduce aminte de un sarpe, dar nu cred ca e vreunul cu numele asta. Este insa un vant. Uscatul vant Nemira, serpuind rece si biciuitor pe valea Oituzului. Consider ca asta se potriveste defapt Nemirei. Vampir clasic. Malefica, dezinteresata si aroganta, ignorand complet faptul ca ea este cauza nenorocirii lui Damon, ea devine o intriga esentiala. Este exact ca Damon. Un alt monstru. Asemanarile dintre ei sunt izbitoare si ii leaga incontestabil. Dar nu sunt identici. Nemira este mult mai… simpla. Mai umana. In rautatea ei mult mai departe de vindercare decat a lui Damon, ea inca pastreaza urme de umanitate. Dorinta, vise infundate, pasiuni, chiar dragoste. Inca se amesteca in fiinta ei sub forma unei entitati pe care ea o numeste „cea umana” si nu ii permite sub nicio forma sa evadeze. Dar in esenta, este chiar mai cruda ca Damon. Avem finalul ultimului capitol s-o dovedeasca. Dar gelozia este pana la urma o alta dovada de umanitate.

Si da, rasuflati usurati! Am terminat in fine cu personajele. Trebuia sa-l mai filosofez un pic si pe John, ancora lui Jennifer intr-o situatie putin jenanta si aiurea.. dar lasa :))

Modurile de expunere… perfect echilibrate. Descrierile apar atat in conturarea detaliilor fizice, cat si in acele lungi si complexe meditatii cu care ne mai omoara timpu in cate un capitol, si care nu fac altceva decat sa ne descrie gandiri mereu noi si greu de inteles, lucru care le face mereu asa interesante.

Greseli de ortografie nu sunt, ba este, ca multe ficuri foarte bune, scris cu diacritice si foarte corect. Placut de citit, blogul are un design frumos si simplu, dar complet in ceea ce priveste informatiile necesare.

Defecte… sorry, no idea. E ficul meu preferat, asa ca va trebui sa ma ajute alte cititoare sau asa la partea asta 😀

Nota noastra: 10*** cu stelute, puncticele, diezuri, paranteze, ursuleti si ce mai vrei tu.

Congrats!!!

Yours,

Publicat în Uncategorized | 21 comentarii

Castigatorii concursului de critici

Hei 🙂  Dap, dupa lupte seculare si intarzieri apar in sfarsit si castigatorii 😀 Multumim tuturor pentru participare si felicitari pentru revizii! So…

Mentiuni: Snarkier si Alice Cullen

Premiul 3: Viki

Premiul 2…… Caro Line

Si premiul 1 merge la… H.E.R.!!

Felicitari din nou tuturor!

(Oh, si rugam toti concurentii sa ne contacteze pe mess cat mai curand 😀 )

Yours,

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

„If she only had a brain”

„ Zipy Zipy

SpamReply

  • 4:38 PM

11/5

aha..aha..dragele mele preitene de pe wordpress…va anunt ca am strs toate ficurile mele ) da stiu neasteptat dar sa va spun motivul….nu am putut rezista opiniei fetelor de la white gossip…portita care mi-au deschis-o fiind stergerea ficurilor dragelor sunt foarte socata ca ati ales panarama aceasta de fic la care nu mai scriu nu-mi vine sa cred cata minte aveti…si pe bune invitatia pe care mi-ati facut-o o consider cea mai proasta ideea din lume…draga nu-mi mai puneti timp la dispozitie…eu n-am mai scris de moolt timp la ficurile mele…si Cercul de poezie il consideram capis de mult…dar se pare ca nu vreti sa va interesati ….oooo si lasati-ma sa va mai spun ceva…. cretinii pardon criticii ar fi trebui sa scrie ca imaginatia mea nu se comparara cu a lor..

  4:39 PM

11/5

o si n-am terminat eu dau muie la curiosi acum…as mai vrea sa le transmit celor de la white gossip ceva…am sa injur frumos sa-mi bag penisul in vaginul mamelor voastre “

Mass trimis de Zypy de curand. Nicio gluma, nicio farsa. Dovada mai jos. Un printscreen cu massul. Nu am lasat tot desktopul pentru ca nu cred ca fascineaza pe cineva ce am eu prin calculator, dar daca tineti neaparat si nu ma credeti pe cuvant va pot da si poza completa.

“Dra( g/c )a” noastra Zypy. Sa ne facem ca nu stim ce parere a avut R.B. cu privire la ce-ai scris tu mai sus, ca nu mai are rost sa filosofam. Poate-cine stie- catadicsesti sa dai click (adica sa apesi pe butonu de la mouse-ul aflat in fata ta cu care deschizi tu site-uri, mess etc etc si arunci cuvinte in stanga si in dreapta ca doar de asta sunt bune) pe filmuletul luat de pe YouTube. 1 minut si ceva, nu-ti piere neuronul daca te uiti. Ghici care esti tu 8-| Daca nu te prinzi, intreaba-ma ca-ti explic cu drag.

Asa. Te-ai uitat sau nu, ne pasa in exact la fel de mult ca si de masurile tale “radicale” cu privire la concursul nostru. Deloc. Si cum vad ca sa citesti criticile si sa iti dai aere de mare scriitoare poti, poate reusesti sa intri si pe introducerea acestui blog – click – si sa citesti pe acolo ca sunt convinsa ca scrie: „Nu apreciem injuraturile si limbajul vulgar! Orice opinie se exprima frumos si motivat”. Dar cum ne arati ca pe tine te duce capul doar sa dai acolo cu injuraturi la gramada, alea de le-ai auzit si tu pe ici pe colo si le-ai adaptat (Pe bune, pana si eu pot injura mai bine de atat cand ma apuca nervii! Asta ca sa nu mai spun ca ultima data cand auzisem de tine erai fata… daca pe drum ti-ai mai adaugat organe din dorinta de diversitate asta e partea a II-a.), noi iti raspundem mai cu bun simt. Poate te prinzi cine „are mai multa minte”  in situatia de fata.

Sper ca nu te asteptai sa nu reactionam la o astfel de ofensa. Doar pentru ca facem totul calm si pasnic nu inseamna ca o sa luam insultele pur si simplu si o sa ne cerem scuze. Mai ales cand nu avem pentru ce. Cum sa-ti explic, eu te-am anuntat foarte frumos printr-un comentariu la unul din capitolele acelui fic despre blogul nostru, despre concurs, despre situatia in care se gaseste ficul tau si tot. Asta se intampla intr-o duminica seara. Si te-am rugat frumos ca pana miercuri sa ma anunti daca nu vrei sa-ti folosim ficul in concurs! Nu incerca sa negi sau ceva pentru ca nu umblu aiurea, fara dovezi. Ce ai mai jos este un printscreen la partea din pagina care contine comentariul:

Am si verificat si toata saptamana tu nu ai intrat macar pe blog sa accepti comentariul. Asta nu e vina mea. Nu imi explica mie cum nu ai mai scris la ficul ala si nu stiu ce ca nu e vina mea daca tu te apuci de un lucru si apoi il lasi balta, si esti atat de aeriana ca nu intri macar o data- de doua ori pe saptamana sa mai vezi ce mai face amaratul ala de blog. Nu ai anuntat macar ca te lasi de el, si sincer nu cred ca avea mare importanta. Trebuia terminat, odata ce l-ai inceput si pur si simplu te-ai plictisit de el si oricum mai aveai vreo 2 sau 3 ficuri in curs. Daca nu esti in stare, nu te apuca!

Ne faci penibile ca am ales un asemenea fic fata de care manifesti aproape dezgust dupa cum te-ai exprimat mai sus cu privire la el… dar stii, cum sa-ti explic, e scris de tine. Te auto-insulti, domnisoara „geniu pustiu” ! Daca oricum te lasasesi de scris la ficurile tale, sa inteleg ca White Gossip a devenit doar un tap ispasitor pentru nepasarea ta? Ne arunci in spate responsabilitatea pentru lipsa ta de seriozitate? Te-ai plictisit, asta e. Si cu prima ocazie te-ai lasat.

Vrei sa ne arunci devotatele tale cititoare in cap? Pai, daca privesc acum reactia ta de mai sus si sunt cat de cat serioase, cred ca isi dau seama cam cum sta treaba. Eu as face-o, dar depinde…  Gosh, si uite cat de melodramatic suna! „Nu am putut rezista criticilor celor de la White Gossip”.  Nu stiu cum sa iti spun, dar noi nu am criticat absolut nimic la adresa ficului tau. Cele care au facut-o au fost cele care au participat la acest concurs. In fine. Trecem peste… Genial! Nici sa joci nu stii. Daca nu poti suporta o critica atunci sa nu te apuci de scris. Doar nu te asteptai sa iti spuna toata lumea ce minunat de superb e ficul tau si totul sa fie roz! Ce, chiar crezi ca scrii atat de frumos? Lasa-ma sa-ti spun un secret, nu o faci. Hai s-o spunem pe sleau. Ficurile tale nu sunt bune. Nu sunt dezastruoase, dar nici bune! Esti mereu undeva intre penibil si interesant, ce e asa de greu de priceput?! Te-ai gandit ca poate nu criticii sunt de vina, ci felul tau de a scrie?

Acum fac referire si la partea cu „cretinii pardon criticii ar trebui sa stie ca imaginatia mea nu se compara cu a lor”. Ai dreptate, nu se compara. Ei sunt in stare sa aprecieze obiectiv, sa vorbeasca frumos si corect, sa observe si sa dea sfaturi. Tu nici macar sa le primesti nu stii! Si sa nu-mi vorbesti mie despre imaginatie, cand scrierile tale sunt amestecuri dintre ce faci tu in fiecare zi si ce ai vrea sa faci. Ceea ce n-ar fi o problema daca te-ai stradui un pic la ele! Dar tu le arunci acolo si astepti opiniile, evident umflate de la toata lumea (cred ca de acolo si mandria aia aroganta) ! Unde ai trait, intr-o bula de cristal, daca la prima opinie negativa strigi in stanga si in dreapta si stergi tot plangandu-te ca o mironosita la toata lumea? Trebuie sa stii sa primesti criticile! Cu exceptia ultimeia, toate au fost bine-intentionate! La cea a lui H.E.R. iti trebuia si putin simt al umorului… dar cum nici macar capacitatea de a accepta sfaturi nu o ai, ce sa mai zicem de asta.

Si ca o ultima observatie.. presupun ca ati observat ca toti criticii comentau greselile ei deranjante de ortografie.  Observati va rog cat de corect (cu toate cratimele necesare si tot) este scris mass-ul. Ironic.

Si, dupa asta, cred ca ati inteles si de ce nu vrem sa ne dezvaluim numele! Pentru fetele ca ea, care nu suporta o critica! Ipocritele…

Yours,

Publicat în Uncategorized | 25 comentarii